Vă
imaginaţi bucuria mea când am găsit, rătăcit pe unul dintre rafturile librăriei
craiovene Cartea Rusă (ce ironie) romanul Foundation? Coperta desenată de Chris(tofer) Foss detona
printre fadele coperţi ale celorlalte cărţi de acolo şi am văzut-o de la uşă.
Instantaneu am pus mâna pe ea şi m-am scotocit prin toate buzunarele până am
reuşit să strâng suma necesară
achiziţiei – 20 lei era preţul a 3-4 cărţi în limba română.
Era în
1978, eram în clasa a 8-a şi era primul roman în engleză pe care îl citeam în
viaţa mea. Făceam engleza de trei ani, câte o oră pe săptămână, aşa că a durat
câteva săptămâni bune lectura sa, mai multe ore pe zi, cu cartea într-o mână şi
dicţionarul englez-român în cealaltă.
Dar ce
jubilaţie la finalul lecturii!... Am ştiut atunci că Asimov va fi scriitorul
meu preferat de science-fiction.
Non bis in
idem… Şi totuşi, după doar doi ani, steaua mea norocoasă mi-a îndreptat din nou
paşii spre librăria Cartea Rusă (astăzi e Galeria de Artă acolo, ca s-o
localizaţi mai bine) şi ce credeţi că am cumpărat?
Exact, un
nou roman de Asimov: The Caves of Steel. 40 de lei, de data
asta (preţurile în lei erau tipărite pe
ultima pagina a cărţilor, în caz că vă miraţi ce memorie bună am). Foarte mult,
pentru liceanul care eram atunci, dar trebuie să mărturisesc că, atunci când era
vorba de cărţi, aveam credit nelimitat din partea părinţilor mei.
În fine, – în 1981 – am citit al patrulea roman de Asimov,
din nou în româneşte : O piatră pe cer. Apărut tot în „Colecţia romanelor
ştiinţifico-fantastice” de la editura Univers, personalizată de straniile şi de
aceea incitantele coperţi realizate de
Peter Pusztai.
Apoi, între anii
1983-1987, am fost student la Facultatea
de Ştiinţe Economice din Craiova şi, în paralel, membru al cenaclului de
literatură SF Victor Anestin de la Casa
de Cultură a studenţilor. Pasiunea mea pentru SF a rămas intactă de-a lungul
timpului şi alături de cenaclu, lectoratul francez de la Universitate era sursa
mea principală de lecturi SF. De aici am citit majoritatea romanelor scrise de
Asimov, din ciclurile "Roboţi" şi "Fundaţii".
A fost o adevărată
revelaţie pentru mine să aflu, la un moment dat, că aceste cicluri erau legate
– prin măiestria lui Asimov – într-un tot unitar, într-un adevărat
univers...imaginar.
Aşa mi-am şi intitulat
articolul pe care îl voi publica în revista Orion, în 1989: Universul Fundaţiei Asimoviene!
Să nu uit să vă spun, ştiu că mulţi aţi citit revista Orion în anii 1988-1989, după cartea mea în engleză a
tradus Marian Mirescu romanul Cavernele
de Oţel, publicat în serial în revistă. Viorel Pîrligras scrise mare sub
titlu „fragmente” ca să nu fie vreo problemă de copyright, dar se pare că revista noastră nu a ajuns în America, Asimov nu ne-a luat la zor că de ce am publicat
Cavernele fără să-i plătim drepturi de autor.
După 1990, ca tot românul, am luat şi eu drumul Vestului şi după fiecare
călătorie mă întorceam acasă cu un geamantan plin cu albume BD şi cărţi SF.
Dintre cărţile SF nu lipsea niciodată un Asimov (cel puţin). Nu aveam
răbdare ca editurile Teora şi Nemira să le traducă şi editeze şi am
cumpărat şi citit Les Robots de l`Aube (The
Robots of Dawn) cu minunatele
lor coperţi desenate de Caza...
...Les Courrants de l`espace ( The Currents of Space) şi Prelude a
Fondation (Prelude to Foundation) cu minunatele lor coperţi desenate de
Siudmak.
Am luat şi volume de povestiri,
precum L`Avenir commence demain ( Nine tomorrows ), Histoires Mysterieuses (Asimov`s
Mysteries), Flute, flute, Flute (Buy Jupiter) deşi multe dintre povestiri le citisem prin almanahurile,
revistele şi fanzinele româneşti.
La un moment dat, nu ştiu pe ce filieră, România s-a umplut de cărţi în
limba engleză, dintre care multe SF, la preţuri foarte mici (bănuiesc că erau
stocuri nevândute acasă la mama lor). Aşa încât colecţia mea Asimov s-a completat cu aventurile lui Lucky Starr (ulterior trei dintre aceste
romane pentru adolescenţi au fost traduse în româneşte şi publicate de editura
Lucman).
Am cumpărat, evident, şi trei romane SF pentru copii, cu aventurile roboţelului
Norby, scrise de Janet, cea de-a doua soţie a lui Asimov, în colaborare cu el, în anii 80.
Una din piesele de bază a colecţiei mele este biografia sa, Asimov:
The unauthorized Life,
semnată de Michael White. Am cumpărat-o chiar în anul apariţiei sale, în 1995,
de la Congresul Mondial de SF de la Glasgow. Aşa l-am cunoscut pe omul din
spatele scriitorului meu preferat, şi
este sigur că lectura sa m-a influenţat în a scrie şi eu, mai târziu,
monografii ale marilor autori români de benzi desenate Livia Rusz, Puiu Manu,
Sandu Florea, Burschi.
Sigur, o colecţie adevărată ar
trebui să conţină cel puţin o carte semnată de autorul preferat. Eu nu am aşa
ceva. Mă mândresc însă cu o carte
obiect, unică în România şi chiar în lume!
Primul roman asimovian tradus în româneşte a fost Eu, robotul (apărut în 1967, la editura Tineretului, în colecţia "Triunghi"). Când am aflat de
existenţa lui, l-am căutat fără încetare
prin anticariate, nu l-am găsit niciodată.
L-a găsit în schimb Viorel Pîrligras, prietenul meu cel mai bun în anii 80,
şi mi l-a oferit cadou de ziua mea.
Romanului îi lipseau coperţile, primele şi ultimele pagini, dar Viorel a bătut
la maşină paginile lipsă, şi mai ales a desenat această frumoasă copertă,
inedită în acei ani cenuşii 80. Le-a lipit pe toate împreună, după ce le-a
tăiat exact pe dimensiunea cărţii, aşa încât sunt singurul posesor al unei
cărţi cu o copertă – desen original (pe vremea aceea nu existau xeroxuri color)
din univers! Mulţumesc, Viorel!
Coincidenţă firească, Isaac Asimov şi Viorel Pîrligras sunt născuţi în ianuarie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu