"Războiul civil din Grecia şi emigranţii politici greci în România", de Apostolos Patelakis

Ştiu că mulţi dintre dvs.,  dragi prieteni, sunteţi pasionaţi nu numai de benzi desenate ci şi de istorie în general, şi de istoria ţării noastre în special (şi nu,  Marius, nu  doar  la tine mă refer). Aşa că astăzi vă voi povesti  despre o carte  la a cărei lansare am participat joia trecută şi care pentru mine  a constituit o revelaţie şi dezlegarea unui mister care mă bântuia de peste 30 de ani.

 In mod foarte straniu, dacă despre războiul civil dintre comunişti şi franquişti, din Spania anilor 30,   am putut citi diverse cărţi în timpul comunismului (Pentru cine bat clopotele, de Hemingway,  Mândra Spanie, de Constancia de la Mora, Spania în mintea şi conştiinţa mea, de Geo Bogza, etc.), iar mai târziu chiar şi benzi desenate – a se vedea seria Max Friedman, scrisă şi desenată de Vittorio Giardino), habar nu am avut că a existat un război civil şi în Grecia, imediat după al doilea  război mondial.

În 1980 Marin Preda pomenea ceva  - în Cel mai iubit dintre pământeni -  despre un ziarist  grec sosit în România în 1948, după înfrângerea generalului Marcos, dar nu se înţelegea că a fost vorba despre un război civil.

După 1990 am fost coleg cu doamna Partenia (de la care am învăţat atât meserie,  cât mai ales omenie) şi ea mi-a  povestit  că părinţii săi erau greci, că în Craiova exista în anii 60 o mică colonie de greci dintre care unii se reuneau în fiecare duminică în scuarul English Park din spatele Comitetului Judeţean de Partid,  pentru a schimba noutăţi, fără însă să-mi spună cum ajunseseră acolo, sau că,  la sfârşitul anilor 40,  ar fi existat un război fratricid între grecii comunişti şi cei “monarho-fascişti”.

Tot ce doream să aflu despre acest subiect am găsit acum în volumul Războiul Civil din Grecia (1946-1949) şi emigranţii  politici greci din România (1948-1982), documentat vreme de 15 ani şi scris de Apostolos Patelakis (Editura Cetatea de Scaun, 2017).

Profesorul Patelakis îşi începe studiul cu războiul greco-italian  (1940-1941) şi cotropirea Greciei de către armata germană (1941) pentru a explica  naşterea Mişcării de rezistenţă  de sorginte comunistă şi transformarea acesteia într-o Armată  Democratică Grecească, în 1946. Armată care va purta un teribil război fratricid contra guvernului legal, dar pe care îl va pierde, fiind trădată tocmai de "fraţii" lor ideologici şi  în special de generalissimul tartor I.V. Stalin. 

După care, în cel de-al treilea capitol, narează evacuarea supravieţuitorilor gherilei comuniste, dar şi familiilor acestora,   în ţările din lagărul comunist  şi mai ales în România, unde a funcţionat multă vreme conducerea Partidului Comunist Grec, cu un post de radio clandestin, organe de presă şi literatură de propagandă.

Apostolos Patelakis detaliază, sub formă de capitole separate,  fiecare eveniment important din toată această perioadă, explicând foarte clar şi coerent, ce s-a întâmplat de fapt  între 1940-1996 (abia în acest an, cu care se încheie volumul, conducătorii statului  român au catadicsit să acorde pensii cetăţenilor greci repatriaţi,  pentru munca prestată în România).

Unul dintre capitolele care m-a impresionat cel mai mult este “Răpire” sau “salvare”? Evacuarea copiilor în ţările de democraţie populară,  în care autorul narează cu strictă  imparţialitate faptul că zeci de mii de copii,  orfani sau abandonaţi de părinţii plecaţi la luptă,  au fost transferaţi din regiunile greceşti pe cale de a fi pierdute  de gherila comunistă,   în diferite ţări socialiste şi în special în România. Aici ei au avut parte de condiţii foarte bune de  viaţă şi de studii (comparativ cu zona de război în care trăiseră până atunci) dar erau  şi îndoctrinaţi cu ideologia comunistă şi, mai îngrozitor, sute de tineri adolescenţi au fost aduşi înapoi în Grecia şi siliţi să moară pentru un ideal străin.

Meritul autorului în scrierea acestui volum este cu atât mai mare cu cât el însuşi e fiul unei familii de greci refugiaţi în  România ca urmare a războiului fratricid.  Apostolos Patelakis s-a născut la Craiova, unde a absolvit liceul Nicolae Bălcescu şi Facultatea de Istorie-Geografie. La vârsta maturităţii s-a  lămurit însă de "binefacerile" comunismului şi în 1979 se repatriază, cu tot cu familie,  în Grecia, stabilindu-se la Salonic, unde va preda limba română.

În fine,  ceea ce doresc să vă mai spun este faptul că fiecare dintre cele 378 de pagini este fascinantă, iar eu – a doua zi după ce am cumpărat această carte - am citit-o  toată după-amiaza, seara şi o bună parte din noapte,  fără să pot s-o las din mână.

M-a impresionat nu doar stilul limpid în care este scrisă, precum şi tonul echilibrat, sine ira et studio,  al autorului, dar şi abundenta documentaţie consultată (majoritatea paginilor au note de subsol).

Pentru mine Apostolos Patelakis este un Vladimir  Tismăneanu grec (“grec-oltean”, cum l-a prezentat pe dl. Patelakis profesorul Gheorghe Onişoru, cel care a îngrijit din punct de vedere ştiinţific această ediţie a cărţii) şi, culmea, se pare că şi destinul lor a fost foarte asemănător:  părinţii lui Vladimir, Leonte şi Hermina, au luptat şi ei într-un război civil, cel din Spania, iar  Vladimir a renegat ideologia părinţilor săi şi a plecat şi el din România în 1981, devenind profesor şi cercetător  la universităţi din Statele Unite.

Monumentalul volum Războiul Civil din Grecia (1946-1949) şi emigranţii  politici greci din România (1948-1982) este o carte unică,  nu doar în România,  ci şi în Grecia, pentru inedita abordare a acestor evenimente triste din viaţa poporului grec.  

El însă este extrem de interesant şi pentru cititorul român,  care va găsi  numeroase informaţii  necunoscute până acum  despre  aspecte ale politicii  Partidului Comunist Român din aceea perioadă.

 Un singur lucru nu explică această carte,  şi niciunul dintre sutele de volume de istorie contemporană pe care le-am citit după 1990:  cum pot oameni care uneori chiar se cunosc între ei (concetăţeni, vecini, colegi, prieteni, rude) să se urască, să se bată şi să se omoare în numele unei religii sau ideologii?