LEX Comics lansează albumul "Următorul Cadru" !

Cadavre exquis este « un joc ce constă în a compune o frază, sau mai multe,  un desen, sau mai multe, de către mai mulţi autori ».

 

Acest joc literar-artistic a fost inventat de supra-realiştii francezi, în anii 20. Printre cei care  l-au practicat prima oară  se numărau Marcel Duhamel, André Breton, Jacques Prévert, Max Ernst, Frida Kahlo. Li s-au alăturat ulterior Joan Miro, Man Ray, Paul Eluard şi compatriotul nostru Tristan Tzara (de la a cărui naştere se sărbătoresc anul acesta 120 de ani) (1)

Prima frază scrisă conform acestui procedeu  (la Paris,  în 1925) a fost  « Le cadavre – exquis – boira – le vin – nouveau », de unde a rămas şi titlul jocului.

Activitate, la început, distractivă, ludică, ea a prins în cercurile intelectuale, punând la încercare talentul şi inspiraţia participanţilor.

Aşa încât s-a trecut, în timp,  de la frazele mai scurte sau mai lungi la proză scurtă, nuvele şi chiar roman.

 

Primul roman scris conform principiului continuităţii,  de către autori diferiţi,  a fost unul poliţist,  The Floating Admiral, apărut la Londra în 1931 şi semnat de nu mai puţin de 12 scriitori: G. K. Chesterton (2)  V. L. Whitechurch, G.D. H, Margaret Cole, Henry Wade, Agatha Christie, John Rode, Milward Kennedy, Freeman Wills Crofts, Edgar Jepson, Clemence Dane şi Anthony Berkeley. Astăzi lumea mai ştie doar de Agatha Christie,  datorită reeditărilor realizate de editurile Rao şi Litera, dar, la vremea lor toţi cei 12 erau bine cunoscuţi de către cititorii britanici, fiind toţi prieteni şi membri ai Detection Club.

Scriind – separat – acest roman, niciunul dintre autori nu cunoaştea urmarea, şi avea  de îndeplinit două condiţii: să dezlege situaţia complicată cu care predecesorul său încheiase capitolul precedent, şi să complice, la rîndul său,  acţiunea din capitolul pe care îl avea  de scris, tocmai pentru a-l pune în încurcătură pe cel care  prelua ştafeta (conform lui Michel Lebrun, care descrie acest roman în  L`Almanach du crime 1980). 

Bine înţeles, şi graficienii au fost captivaţi de acest joc şi l-au preluat, în pictură sau în benzi desenate.

Primele benzi desenate de tip "cadavre exquis" au fost  realizate în direct la televiziune, în anii 70, la  emisiunea franceză Tac-au-Tac.  Nume mari ale benzii desenate europene, precum Marcel Gotlib, Claire Bretecher, Franquin, Hugo Pratt,  au fost invitaţi şi au desenat,  unul în continuarea celuilalt,  în faţa publicului din sală şi mai ales a milioane de telespectatori.

Ulterior, numeroase festivaluri şi saloane de benzi desenate franceze au preluat conceptul,  iar Festivalul de la Angouleme, organizat în anii 80 de prietenul nostru Pierre Pascal,  a dat tonul: 

Festivalul BD de la Angouleme - Hugo Pratt, Moebius, Pierre Pascal  

La noi în ţară conceptul a fost introdus de François Montier, organizatorul Festivalului BD de la Sibiu,  şi s-a bucurat de mare succes.

Şi iată că astăzi, pentru prima oară în România, editura Lex Comics propune cititorilor un album realizat după principiul « cadavrului încântător » : Următorul cadru.

 Zece prieteni, zece autori de benzi desenate,  s-au amuzat (se şi vede acest lucru din planşele puse la dispoziţia presei de către editor) să creeze un album inedit, cu un subiect trăsnit şi acţiune trepidantă.

Acum este rândul publicului să se amuze şi el.

 Albumul Următorul cadru va fi lansat la Comic Con, în prezenţa  autorilor. 

Atenţie însă, la standul Lex Comics veţi găsi nu mai puţin de 8 albume de vânzare, şase americane şi două româneşti. 

Profit de ocazie ca să vă spun, dragi cititori că, vreme de 25 de ani,  am militat pentru promovarea benzii desenate româneşti de calitate, în ţară şi în străinătate. Am făcut acest lucru pro bono, ba chiar am  cheltuit mulţi bani din buzunar (3) pentru asta,  dar nu regret nicio secundă acest lucru.

Toţi aceşti ani am crezut ferm că va veni o zi  în care să avem de unde să alegem - ba chiar să ne fie greu să alegem - ce să  cumpăram şi să citim,  în domeniul  benzii desenate.

Tonul l-a dat editura HAC!BD cu revistele HAC şi TFB. Astăzi revista HAC se pregăteşte să devină lunară şi să publice mai mulţi autori BD români în fiecare număr.

Au urmat apoi editurile EAT Comics din Cluj şi LEX Comics din Iaşi care au invadat piaţa, la propriu, cu nu mai puţin de 6 reviste americane de BD, cu apariţie lunară. 

M-am bucurat însă să constat că ei au luat excelenta decizie să publice şi autori români,  iar anul acesta fiecare se prezintă la Comic Con cu câte un album colectiv, ba Lex Comics a lansat încă o nouă colecţie, Classic Comics,  pe care a deschis-o magistral cu albumul maestrului Puiu Manu, Trei luni de vacanţă în trecut. 

Nu-l uit nici pe Mirel Dragomir, editorul revistei Terapie de basm care, prin apariţie anuală şi numărul mare de pagini,  s-a transformat  aproape într-un almanah. După ce anul trecut l-a readus în atenţia publicului – printr-un dosar complet -  pe autorul optzecist Radu Gavrilescu din Iaşi, la Comic Con va veni cu cel mai nou număr al revistei sale,  care va avea un dosar consacrat lui Walter Riess, binecunoscut cititorilor de SF,  din paginile revistei Anticipaţia. 

Niciodată,  în istoria sa centenară,  banda desenată românească nu a cunoscut o vreme  mai bună  decât cea pe care o trăim cu toţii,  din 2010 încoace (sper că şi Istoria BD scrisă de mine a avut vreun merit în toată această poveste)  aşa încât, 
dragi cititori, vă invit să participaţi la evoluţia fenomenului celei de-a noua arte româneşti,  cumpărând, citind, criticând  şi recomandând spre lectură, în scris (pe bloguri sau în reviste) sau oral, această minunată formă de exprimare artistică  - banda desenată.

(1) Am certitudinea că, spre deosebire de cei care frecventează imunda pagină de facebook BBD, patronată de sfertodoctul Alin Ratoiu, cititorii noştri dispun de un  adevărat bagaj  literar artistic şi ştiu cine sunt toţi aceşti mari scriitori şi  artişti.

Lor le şi recomand,  de altfel,  excelentul volum Cartea secretă a Fridei Kahlo, apărut la editura Nemira la începutul anului.

(2) Excelenta graficiană Irina Dobrescu a publicat  în 2006 albumul de benzi desenate Blestemul cărţii, adaptare a unei povestiri scrisă de G. K. Chesterton.

(3) Spre deosebire de "amicul"  Ciubotariu – Pisicul Pătat,  care a încasat de la ICR peste un miliard de lei  pentru a pune pe pereţi planşele însuşite imoral de la marii autori BD români - dovezile scrise  le găsiţi chiar pe acest blog.