Palatul Suţu: „Bucureştiul în benzi desenate”

afiş desenat de domnul Grăjdeanu

 O nouă escrocherie made by Muzeul Ciubotariu

Atras de titlul său incitant, am vizitat zilele trecute expoziţia de la Muzeul Municipiului Bucureşti, cu speranţa că Pisica Pătată o fi învăţat să facă expoziţii, ţinând cont că şi-a însuşit, imoral şi ilegal, sute de planşe şi desene originale de la marii graficieni Matty, Livia Rusz, Puiu Manu, N Nobilescu , Valentin Tănase etc.

Din păcate, deşi a fost plătit cu aproape un miliard de lei de către Institutul Cultural Român pentru talentele sale de « curator », deşi s-a plimbat  - pe banii dvs., stimaţi cititori – la manifestări BD de la New York, Bruxelles, Madrid, Berlin, Stockholm, Praga, Budapesta etc, Pisicul Pătat nu a învăţat nimic.

În  primul rând nu a învăţat că la o expoziţie tematică nu criteriul cronologic este cel folosit ci cel tematic. Pisicul Pătat a pus planşele, fără nicio noimă,  în ordinea apariţiei lor în reviste şi albume, şi nu, după cum era firesc, grupate pe teme (aeroportul Otopeni, centrul Bucureştiului, Arcul de Triumf, parcul  Cişmigiu etc.

Sau,  eventual, în ordinea cronologică a evoluţiei oraşului :  secolul  19, secolul 20, secolul 21.

În al doilea rând,  Pisicul habar nu are că doar planşele originale sau facsimilele se expun la formatul original, iar atunci când e vorba de reproduceri acestea trebuie mărite cu măcar 33% (uneori mergându-se până la 200%). Din acest motiv, dar şi pentru că lumina în sala de expoziţie este slabă, planşele abia se pot citi. Ori banda desenată, aşa cum ar trebui să ştie omul care a încasat un miliard de lei de la ICR ca şi « curator », se citeşte, nu doar se priveşte!

Un alt lucru care demonstrează habarnismul cronic care îl caracterizează pe “curator” este selecţia planşelor. În principiu, a selectat câte o planşă de la fiecare autor. Doar de la Marin Iorda a pus pe pereţi două, pentru că auto-intitulatul « istoric »  al BD-ului românesc habar nu are că Geo este pseudonimul lui Iorda.

Rămânând la  acesta  din urmă, în albumul său  Haplea Păţanii şi năzdrăvănii apare o frumoasă vedere panoramică din anii 30 a Pieţei Universităţii, cu statuia lui Mihai Viteazu, în prim plan. Pentru  « curator » aceasta nu era o planşă reprezentativă pentru imaginea Bucureştiului în BD,  aşa că a ales o alta, insipidă, în care apare un tramvai pe plăcuţa căruia scrie Obor.

De la graficianul Burschi,  pe a cărui văduvă a înşelat-o să-i dea planşe pentru ilustrarea Istoriei BD şi a Monografiei Burschi, şi din 2010 până astăzi nu doar că nu le-a mai dat înapoi ci a început să facă bişniţă cu ele,  a ales o planşă în care apare aeroportul Otopeni, deşi acesta mai figura şi în alte exponate. În schimb Casa Scânteii, văzută din elicopter de personajele lui Burschi, nu a fost considerată de « curator » reprezentativă pentru Bucureştiul comunist. Sau, mai probabil,   habar nu are de ea, nu era între cele însuşite imoral de la doamna Gruder.

Faptul că a pus în expoziţie  planşe în care doar apare cuvântul Bucureşti, considerându-le reprezentative pentru tema aleasă,  ilustrează cel mai bine discernământul « curatorului ».

Dar reaua sa voinţă este ilustrată de faptul că aşa zisul curatorul nu a pus în expoziţie nicio planşă extrasă din albumul  Ioniţă Tunsu, haiduc de Bucureşti. 

Ioniţă Tunsu

Ori acesta este un album emblematic pentru tema expoziţiei, acţiunea sa  desfăşurându-se aproape în întregime în capitală,  iar autorii, maestrul Puiu Manu şi profesorul Marius Leştaru,  s-au documentat luni întregi pentru a reconstitui veridic Bucureştiul secolului XIX.

Expoziţia "Bucureştiul în benzi desenate" s-ar fi putut realiza doar cu extrase din albumele Ioniţă Tunsu, haiduc de Bucureşti şi Zobb, un extraterestru în Bucureşti, al lui Octav Ungureanu.

Pisicul Pătat a preferat să pună însă câte o planşă de la 60 de autori diverşi, o bună parte de la clanul constituit în jurul falşilor editori şi librari  pornografi Jumătatea Plină.

Doar câte o planşă de la fiecare autor am zis ? 

Pardon, un sfert din expoziţie conţine planşele celebrului Grăjdeanu !!

Deci,  de la clasicii BD româneşti, şi nu-i mai enumăr, îi cunoaşteţi,  alegem doar câte o planşă reprodusă pe format meschin, iar de la arhicunoscutul şi îndrăgitul de către zeci de mii de cititori Grăjdeanu punem de zece ori mai mult…. !

Domnul Grăjdeanu este exemplul tipic de  impostor.

Văzând că niciun salon BD din ţară nu-l invită, nici măcar escrocheria europeană organizată de amicul său  Ciubotariu pe banii ICR,  datorită faptului că este un desenator lipsit de strălucire artistică  dar are şi un caracter dugos, Domnul Grăjdeanu şi-a făcut propriul lui salon de buzunar.

Acum cinci ani Jumătatea plină, cu sprijinul complicei lor din interior,  doamna Ruxandra Balaci, l-au păcălit pe răposatul Mihai Oroveanu, fostul director al Muzeului Naţional de Artă Contemporană  să încalce legea de funcţionare a Muzeelor şi a colecţiilor publice şi să-i lase să ocupe gratis un spaţiu consistent din interorul muzeului (asta în timp ce peste  o sută de muzee publice din România nu mai au spaţii unde să-şi desfăşoare activitatea) (Notă. Pentru acest lucru conducerea MNAC va trebui să dea explicaţii Curţii de Conturi a României).

Anul trecut Muzeul Ciubotariu, în complicitate cu nişte funcţionare plagiatoare ca şi el de la Biblioteca Naţională a României (recitiţi articolele de pe acest blog dar şi în ziarul Adevărul) a păcălit directoarea de atunci a instituţiei să-i finanţeze expoziţia mincinos intitulată Arta benzii desenate şi s-o găzduiască vreme de un an între pereţii instituţiei de stat.

Domnul Grăjdeanu a învăţat lecţia, şi tot cu sprijinul unei complice  - o doamnă care nici până astăzi nu am înţeles dacă îi este mamă sau altceva,   dar care se prezintă ca jurnalistă la Gândacul de Colorado (şi le întreabă pe absolut toate persoanele intervievate ce părere au de marele "artist" Grăjdeanu) deşi este funcţionară la Muzeul Municipiului Bucureşti, l-au dus de nas pe actualul director de la Palatul Suţu.

Ca şi Jumătatea plină,  Domnul Grăjdeanu s-a lipit ca marca pe scrisoare (sau ca o lipitoare)  de acest director entuziast şi naiv  şi l-a determinat să-i bage bani cu ghiotura  în buzunar, ca desenator al cărţii Tata Moşu  sau ca animator de ateliere BD (vai de copiii care vor fi învăţat să deseneze de la Domnul Grăjdeanu)  sau  să finanţeze  manifestarea sa mincinos intitulată Salon BD.

Ca şi Ciubotariu la Salonul European BD, doar Domnul Grăjdeanu desenează – slab – afişul manifestării, şi doar el este pus în evidenţă prin expoziţii personale, în timp ce planşele  marilor  maeştrii ai BD-ului românesc sunt folosite  pe post de decor. 

desen de Domnul Grăjdeanu

 În concluzie, spre deosebire de East European Comic Con, Salonul  BD de la Sibiu, Comic Fest Bucureşti, Comic Fest Iaşi, dar la fel ca aşa zisul Salon European BD finanţat de ICR,  aşa zisul Salon BD de la Palatul Şuţu  nu are ca scop promovarea benzii desenate româneşti,  sau a oraşului Bucureşti,  ci doar promovarea persoanei fizice Domnul Grăjdeanu.
Orice instituţie de stat din România are paraziţii săi, care se hrănesc, ilegal şi imoral, din banii publici.  De anul trecut şi Muzeul Municipiului Bucureşti şi l-a căpătat pe al său. 

Deşi nu-mi place să scriu despre benzile desenate pe care le-am citit şi m-au dezgustat, Domnul Grăjdeanu - care a declarat în scris că salonul BD de la Constanţa este prost organizat pentru că nu au fost invitaţi  Măria sa  Grăjdeanu şi Măria sa Ciubi,  şi a trimis-o pe mama lui sau ce i-o fi doamna respectivă,   să bată atâta drum de la Bucureşti până la Constanţa  doar ca să întrebe organizatorii, invitaţii şi publicul de ce nu a fost invitat Grăjdeanu la salon -  mă obligă  să scriu despre mâzgălelile sale şi consider că am acest drept fiind unul dintre puţinii consumatori de BD care i-au cumpărat toate elucubraţiile grafice (dacă nu chiar singurul).

Aşa că voi reveni.

Later edit.
Dacă mai doreaţi încă o dovadă a înhăitării paraziţilor benzii desenate, iat-o. Deşi în România publică benzi desenate editurile HAC!BD, Casa Radio, Mandragora, Adenium, Art, Niculescu, Publica, Adevărul, MM Europe, etc, care (falsă) editură credeţi că îşi expune  prada la Palatul Suţu?

Da, aţi ghicit:

"Artistul" nostru se gudură pe lângă pornografii de la Jumătatea Plină, doar-doar l-or publica şi pe el în colecţia  de relaţii imorale româno-cehe. Şi nici nu pot să-l condamn, când vezi mâzgăliturile căpitanului ... pardon, Drob, sau ale Prealordului Akira, Grăjdeanu este la două palme deasupra nivelului (fals) artistic al respectivilor.  Mă mir şi că alt artist de talie şi barbă internaţională încă nu a consumat banii CEZ:  Robert Obert autoproclamat Lotrec. Dar timpul nu e trecut. Poate doar dacă vreun responsabil cu capul pe umeri de la Ambasada Cehiei, nu opreşte escrocheria între timp.